De mare ajutor în consumul de alcool este terapia cognitiv comportamentală, care a dezvoltat și protocoale specifice, de 15 sau de 30 de ședințe. Aceasta este o abordare structurată pe obiective, care propune tehnici diferite pentru abordarea sevrajului și a altor etape ulterioare.
Beatrice Popescu explică totuși că pot apărea și anumite blocaje sau limite, acestea fiind generate de mai multe situații, cum ar fi:
– un anumit tip de negare a problemei – de exemplu, o persoană preferă să nu accepte ideea dependenței;
– dintr-un exces de blam al familiei, un fel de revoltă;
– nu se simt confortabil cu acceptarea problemei, din cauza stigmatului social;
– din dificultățile de la începutul terapiei, când practic sevrajul e mai puternic decât dorința de a depăși această stare și se produc recăderi.
Este important de știut că terapia dependenței de alcool, chiar dacă este profund personalizată, este totuși o abordare dintre cele mai dificile, ca și terapia dependenței de alte substanțe psihoactive (drogurile).
„Un rol major îl are complianța pacientului la recomandările medicului psihiatru, care va prescrie un tratament, care desigur va facilita parcursul terapeutic și va ajuta pacientul să reducă consumul de alcool la zero, știut fiind că medicația psihiatrică nu este compatibilă cu consumul de alcool. Funcția temporar antidepresivă a alcoolului va fi preluată de un antidepresiv, iar psihoterapia va avea rol suportiv și de prevenire a recăderilor.” mai precizează psihoterapeutul Beatrice Popescu, de la clinica Bellanima.
Sfaturi de luat acasă
În consumul moderat de alcool există anumite tehnici utile, dar în consumul crescut de alcool sau consumul peste limită se recomandă tratament ambulator sau internare, după o anamneză amănunțită, care să ia în considerare toate detaliile.
Tehnicile terapeutice recomandate sunt restructurarea cognitivă, explorarea motivației de renunțare la alcool, explorarea altor hobby-uri mai sanogene, care să nu se transforme într-o nouă dependență. De multe ori oamenii recurg la alcool nu numai din depresie, anxietate sau însingurare, ci și dintr-o anume plictiseală pentru care nu găsesc o rezolvare imediată. Pasiunile și hobby-urile unei persoane pot genera acel boost de dopamină în deficit.